Wilma, I’m Home !!!

Fostul star de televiziune Dick Clark, si-a vandut casa din Malibu pentru 3.5 milioane dolari. Care casa? Priviti-o! O recunoasteti?

TeaTanic.de

Infuzorul a fost proiectat de catre Gordon Adler pentru a comemora 100 de ani de la dezastrul Titanicului.

Fabricat din otel inoxidabil, TEA.tanic este potrivit pentru toate tipurile de pungi de ceai. Saculetul cu ceai este introdus în centru si apasand partile laterale puteti stoarce continutul saculetului.

Daca Adler era roman, in mod cert infuzorul era inlocuit cu mici in forma de vaporas, scufundati in mustar.

www.dozadehas.com

Si daca tot am tras betii crunte prin “Ceapa Rosie” zisei sa va prezint doza. Niste baieti foarte talentati.

Song of the day

“Sihinistrule !!!” :)

Images of 2011

Am vazut poza asta zilele trecute, intr-un top al celor mai puternice imagini din 2011. Imediat gandul mi-a fugit la alta poza, mult mai reusita ( zic eu ) pentru ca atunci cand spui Steve Jobs te gandesti la dietele bazate pe fructe si legume pe care le-a tinut, te gandesti la durerile groaznice pe care le-a avut, te gandesti la Apple.

Vine vara, bine-mi pare!

Daca spui “vara” atunci zici: iarba parjolita, asfalt topit, racoarea piscinei, aer fierbinte, talpi goale pe nisip si iubire. Cine n-a trait o iubire de-o vara? Cine nu s-a dezbracat din fuga de haine si a sarit in mare?
Hmm…vara, plaja, dragoste.
Dar ce se intampla cu plaja atunci cand nisipul nu-i mai este fierbinte? Atunci cand nimeni nu se mai balaceste in valuri, atunci cand nu este vara. Mai este nisipul martorul idilelor amoroase?
Andres Amador tine sa ne transmita ca da, pentru ca el, acolo, pe nisip, traieste o adevarata poveste de iubire cu …  arta.

 

P.S. Off topic: dintr-o greseala mi s-a sters majoritatea pozelor din blog; va dura, dar voi remedia situatia.

3-D GIFs Reloaded

Daca tot v-am facut pofta, atunci poftim, Natiune! O alta tehnica de creare a gif-urilor. Si ce e mai important e faptul ca pozele au 80 de ani vechime.

3-D GIFs ( Da click pe fiecare poza )

 

“Miercurea fara cuvinte”?

 P.S. “Tacerea este a doua putere a lumii, dupa cuvant.” (Jean Baptiste Henri Lacordaire)

Consilio

Cel care detine informatia, detine si puterea.  Mereu a fost asa. Imperii economice cladite pe baza unor ponturi; razboaie pornite pe baza unor intrigi ascunse.  Cel puternic? Cu buzele mute, cu urechile sensibile la soapte.

Secrete; secretele sunt totul! Secretele ti se dezvaluie fie “citind printre randuri” fie prin destainuiri. 

Mereu am urat secretele pentru ca de regula se intorc impotriva-mi. Daca ai un secret, prietene, lasa-l sa ramana asa! Dar faptul ca inspir incredere si ca sunt discret, mereu m-a catalogat in fata celorlalti drept un confident notoriu.

Astfel mi-a ajuns in fata-mi, asezandu-se pierdut pe scaun. Ca e workalholic toata lumea o stie. Dintotdeauna a fost. De ce? Nu stiu si nu ma intereseaza.

Fara sa ezite a zis:

         ” – Ne iubeam sincer si enorm! Adoram clipele petrecute cu ea. Clipe…Sa stii, cele mai frumoase clipe! Ne-am casatorit. Ce clipe! Clipe…Cu timpul, am avut certiudinea implinirii emotionale. Ma simteam implinit. Ce sentiment…Atunci am inceput sa ajung seara tarziu acasa. Avantul ca te simti Prometeu. Orele suplimentare, dupa o vreme au devenit rutina. A venit si momentul implinirii financiare, dar asta s-a intamplat doar ajungand sa fiu turist in casa mea, in viata mea…Ciudat, se spune ca timpul costa bani. La mine a fost invers, cu timpul am castigat bani. Cu ce pret…? Ne-am instrainat…Stii, se spune despre unii ca traiesc pentru munca lor. Eu nu sunt asa! Candva mi-am dat seama si plin de elan m-am hotarat sa lupt pentru iubita mea, pentru noi. Eram convins sa o recastig! Si prima cale de a face asta era renuntand la orele suplimentare. Zis si facut! M-am inarmat cu un buchet de flori si cu entuziasmul unui adolescent indragostit si am fugit sa-mi recastig dragostea, sa-mi redaruiesc afectiunea. Ajuns in fata casei, imi venea sa sparg usa de nerabdare. Oo, ce exaltare! Dar, ea…ea nu era acasa … cu toate ca ar fi trebuit sa fie. Am asteptat-o, cu buchetul in mana, in liniste, in intuneric. Atunci mi-am dat seama ca am pierdut-o…Dupa doua ore n-am mai stiut ce sa fac. Sa raman? Sa plec si sa revin la ora obisnuita? Ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat nimic? Am plecat si a doua zi am facut la fel si intr-a treia. Si-a patra…Si cand o intrebam ce a facut dupa-amiaza, mereu imi raspundea: ” – Am stat acasa, iubitul meu.”. Iubitul meu…Ce frumos o spunea. Iubita mea avea o aventura. Sau cine stie poate ca mai multe. Sau poate ca insela pe cineva cu mine. Iubita mea…De atunci nu mi-a mai ramas decat munca. Munca, munca! Blestemata asta de munca! Si totusi munca-mi fura gandurile. Munca…”

Fara sa-l privesc, ma gandesc “Pfui! Teribil secret!”. Sa-l sfatuiesc? Ce sfat sa-i dau? Sa-l imbarbatez? Cum si cu ce? Si atunci mi-am dat seama, ca doar eu sunt cel care citeste printre randuri, ca el nu astepta un sfat. El era cel care oferea unul…El m-a ruga discret sa nu fac greseala lui.

Se ridica de pe scaun si indreptandu-se spre usa imi zise: ” – Stii ce e mai greu? Atunci cand esti mic mereu te intrebi “cine o sa fii cand o sa fii mare?”. Cand esti mare intotdeauna te intrebi ” cine sunt?”. Cel mai greu e ca acum ma intreb…”cine am fost?”. Un anonim in propia-mi viata?

De me

Ingamfat

                                         Ticalos

         

                                             Arogant

                                                                         Imoral

                            S.a.m.d.

Rap superstar

Marketing sud-coreean

M.R.U./Antena 3

L-am vazut aseara pe M.R.U. la A3. Ce sa zic? Prietene, “nu vei avea niciodata o a doua sansa pentru a face o prima impresie”. Esti omul sistemului.

Invataturile lui Neagoe Basarab catre fiul sau Teodosie

Salut, fiule! Intr-o seara, cand veneam acasa am inteles ce inseamna “8 Martie” pentru mine, barbatul. Nu e sansa de a oferi ganduri sau flori, n-am nevoie de o zi speciala pentru asta. Mi-a placut pentru ca-n seara de “8 Martie” am vazut femei cu flori in mana. Indiferent de varsta, indiferent de ce faceau, de unde se duceau sau de unde veneau,tineau in brate semnul aprecerii. Ar trebui sa ne apreciem unii pe altii fara a fi impinsi, fara a o face pentru a fi vazuti. De aceea nu-mi plac gesturile frumoase facute-n fata reflectoarelor.

Lumina iti ofera sansa de  vedea foarte bine defectele celor din jur. Pe intuneric ai sansa de a fi perfect. Si sincer. De aceea ador momentele in care, seara la sfarsit de zi, inaintea somnului o strang in brate pe mama ta si-i povestesc vrute si nevrute. Iubeste sa adoarma pe istorisirea cuvintelor mele. Si nu de multe ori se intampla sa adorm primul, povestind cu mana-n parul ei, si de fiecare data o simt cum, sigura c-am adormit, ma saruta si-mi spune cat ma iubeste. Si o aud, o simt. Gesturile sublime se fac atunci cand nu ai nevoie sa te vada nimeni.

De aceea, fiule, fii fericit atunci gand gasesti gesturi false facute-n lumina, pentru ca acolo unde exista lumina exista si umbre in intunericul carora exista gesturile sublime.

Nici nu stiu pentru cine povestesc. Pentru tine, fiul meu nenascut inca? Pentru mine?

                                                                …

Aseara, mama ta, iubita mea, m-a strans in brate si adormind mi-a povestit ce frumos a scris Oficialul…

Paradox

Sinonim si antonim

Step by step

In urma cu aprox un milion de ani, un omulet mai intreprinzator din fire ( de prin Africa daca bine-mi amintesc ) s-a codit cat s-a codit si a inventat focul. Ba mai mult, chiar a mai indraznit si sa le faca in ciuda semenilor sai,  gatindu-si mancarea. Sclipitor!

Un altul, prin anii 5000-6000 i.Hr. a inventat ansamblul roata-osie. Genial!

Tot in acele timpuri,  cand nu exista spiritul civic, cand nu exista conceptul de monogamie, doi oameni, nesiliti de nimeni, au inventat dragostea. Sublim!

Dovada iubirii lor a fost desoperita ( nu de mult ) la Mantova.

Am spate!

De curand mi-am tras gasca.

                                       Gasca Mea

Tarot de Marseille?

Glumeam. “La Marseillaise” le apartine si in zilele noastre spiritul Marsiliei este acelasi.

Charta

Fara “Magna”, fara ingradirea puterii dictatorului in scopul eliminarii abuzurilor comise de presedinte sau de reprezentantii sai directi, cu toate ca timpurile o cer. Dar asta-i o alta poveste si poate ca o alta carte ( pe cand CTP-ul cu “Film surd  in Romania muta 1989- 20..; asta ar fi interesant ).

“Charta” ad litteram.Sunt satul de cultii fascinati de Cartarescu, Dan Brown si Paulo Coelho.Cultura nu inseamna sa citesti mult si nici sa stii multe. Inseamna sa cunosti mult. In plus, nu citesc carti proaste ce par a fi scrise bine.

Psst! Pe Bogdan V. Delavrancea l-a citit careva?

Adulter publicitar

O nevasta inselata de sotul ei, din Birmingham, Marea Britanie, s-a hotarat sa-si dezvaluie drama printr-un panou publicitar.

Jane Doe, victima adulterului, probabil ca n-a auzit de Romania, pentru ca daca o facea, avea parte de o cariera indelungata de victima mediatizata la “Un show pacatos”, “Acces direct”, “Happy Hour” etc.

Ca veni vorba de “Happy Hour”, ce e in neregula in urmatoarea fotografie?

P.S. Pentru cei care nu v-ati prins, cum sa faci “Happy Hour” cu moartea Madalinei Manole?

To be or not to be

Dolorimetrul este aparatul de masura al tolerantei la durerea fizica. Durerea sufleteasca este masurabila?

Cineva spunea ca daca ar fi trebuit sa aleaga intre durere si nimic, ar fi ales durerea. Ma-ntreb: cand nu stii ce-i durerea, simti placerea?

P.S. O mare pustietate, deci exist.

Fetisuri, femeia perfecta si pick up your nose

Mereu am gasit interesante femeile cu nasul mare. De aceea, femeia perfecta d.p.v. fizic are un nas special. Delirez?

Om cu greutate?

jobsintown.de si subtilitatea marketingul nemtesc

 In Germania au loc o serie de campanii de publicitate outdoor  care ne reamintesc ca viata este prea scurta ca sa va pierdeţi locul de munca. Campaniile au fost create de Scholz & Friends pentru Jobsintown.de, unul dintre cele mai mari site-uri nemtesti ce se adreseaza  persoanelor aflate în cautarea unui loc de munca.

Grosso modo

Bine ai venit in Ro!

Insuflat de Vanessa, prin puterile-i consfintite legal de catre procurori (vezi cele 29 de zile de arest preventiv),  m-a lovit in crestet o premonitie exceptionala. De ce exceptionala? Pentru ca premonitia e in general un fenomen fara motivare rationala, dar aceasta e chiar logica.

Toata lumea ii cunoaste pe respectivii Helen si Victoras.

Surprinzator pentru multi din Ro, dintrei cei doi, Udrea chiar are “cojones”.

Daca la alegeri o sa cada PDL-ul, presimtirea mea o sa devina o certitudine. Basescu o sa dea de dracu` si asta nu multumita ( sau “din cauza”; cum preferati) “micutului Titulescu”, pentru ca Victoras al nostru latra la comanda si musca doar din victime doborate. Basescu o sa dea de dracu` pentru ca o sa-l vanda Elena. Fara sa clipeasca si fara vre-o remuscare. Ce inseamna asta?

Inseamna ca indiferent de cine castiga alegerile, anticipate sau nu, cineva o sa aiba un fotoliu de ministru – Elena Udrea.

Dupa 1 an

Deliciul unui inceput de an

Cu totii se revolta: USL-ul imptriva PDL-ului, PDL-ul impotriva Antenelor, cei de la nationala de hochei a Romaniei impotriva romanilor, oile impotriva lui Jiji. Tabloul e perfect! Toata lumea stie ca cei aratati cu degetul sunt marsavi. Ce nu intelege nimeni e ca cei potrivnici nu sunt cu nimic mai presus prin faptul in sine de a fi potrivnici. Simplul fapt ca nu rationezi cu un marsav nu te catalogheaza drept un “om cinstit”. Dar sa vezi ce? La noi, chiar e invers. Daca strigi “Hotii!” niciodata nu vei fi banuit a fi hot. De ce? Pentru ca marsavii sunt doar un efect si nu o cauza. Basescu, Boc, Pinalti, Udrea, ungurii de la nationala de hochei a Romaniei s.a.m.d. nu s-au nascut in functii. Au fost alesi sau numiti. De cine? De populatie. Prietene, lasa TV-ul plin de  guvernanti cretini. Casca ochii pe strada, oricand, oriunde in Romania. Traiesti printre idioti! Enjoy it!

De prin ziare adunate

“Traiesc în palate cu peste 20 de camere, dar se îngrămădesc toţi într-una singură, din cauza frigului. În cartierul Meteor din Târgu-Jiu, romii n-au bani să-şi încălzească palatele. Din cauza frigului şi sărăciei, romii se adună toţi în camera cea mai mică din palat. În celelalte 20 de camere, e prea frig pentru romi, oricât de multe haine ar avea pe ei.” (News Alert: Antena 3)

“Ca să ne repatriem cerşetorii din Franţa, avem nevoie de politici sociale.” ( Maria Andries : GSP )

Spun ca-n loc sa le plangem de mila sa-i intrebam daca platesc impozit pe acele palate sau de unde le au. Asa, impuscam mai multi iepuri dintr-o lovitura pentru ca nu o sa mai avem nevoie de politici sociale. Nu o sa-si mai doreasca nimeni repatrierea.

Ex abrupto

Sa nu confundati arestarea lui Apostu cu o banala actiune din serialul “PDL face arestari doar de ochii lumii.” Nu. Apostu e doar un baiat care a incetat sa-si mai imparta prada cu Nasul. De aceea a si fost arestat.

Porno color

Romania virtuala este plina orgii.  Toata lumea vorbeste despre cum si-a pus-o cu X-lescu sau X-leasca. Cunoasteti povestirile tipilor de la sala de forta, de genul “Frate, i-am tras-o! Frate, sa vezi  cum am aplecat-o…”. De povestiri asemanatoare e plina si blogosfera autohtona. Asemenea tabloidelor in care pozele primeaza, in spatiul virtual predomina detalierea actului in sine. Cu totii gandesc la faptul ca posturile lor au profunzime  mintala. Un act sexual asternut pe tastatura are profunzime, dar nu si mintala. Toata lumea vorbeste despre actul sexual in sine. Nimeni despre implicatiile lui. Sa va zic un secret: sa o faci cu unul sau altul nu e o mare smecherie si nu inteleg de ce unii sau unele nu inteleg asta.

Sexul are loc dintotdeauna si nu sunteti primii care-l practicati.

Ma repet, nimeni nu vorbeste despre consecintele actului in sine. Nimeni nu vorbeste despre drama descoperirii faptului ca, atunci cand ai comis un adulter, in loc sa remarci incalcarea principiilor privitoare la viata in doi, descoperi ca de fapt principiile sunt gresite. Aici e drama. Nu descoperi ca le-ai incalcat, ci descoperi faptul ca au fost niste erori formale de logică.

Toata lumea vorbeste despre sex dar nimeni despre ce se intampla dupa cortina mintii si sufletului.

O sa-mi sariti cu totii-n cap ca povestiti despre pasiune, dar pasiune pun si cainii atunci cand se procreeaza la coltul strazii. Pentru ca animalele pun mereu pasiune in actul sexual. Doar omul ramane singurul animal in stare sa faca sex mecanic fara dorinta fizica, asa cum voi, dintr-un act atat de complex, descrieti doar o poza. Cea mai usor de vazut.

Machiavelistic

Suntem atat de ipocriti incat nici macar nu vrem sa ne recunoastem ipocrizia. Da, ipocrizia este o caracteristca generala a omenirii. Recunosti? Nu? Ipocritule!

Ce recomand

Un blog in paragina, cu o estetica a vulgarului sublima si cu o sinteza a gandurilor, de mare profunzime. Enjoy it! http://cuvinte-scrise-in-soapta.blogspot.com/

Cuget, deci exist! … Exist?

Candva, parintele unui copil autist spunea ca “cercetările demonstrează că trăsăturile autiste sunt distribuite şi în rândul populaţiei non-autiste; unii oameni au mai multe, alţii mai puţine; istoria sugerează că mulţi indivizi care ar fi azi diagnosticaţi cu autism – unii chiar grav – au contribuit semnificativ la artă, matematici sau ştiinţe şi literatură; autiştii ne îmbogăţesc spiritual…”.

Autistul interpretează ceea ce se întamplă în jurul lor în mod inadecvat. Autistul traieste-n propria-i lume.

Si oare ne deosebim atat de mult de autisti?  Omul, in general, prin definitie gandeste diferit si de aceea exista arta si critici de arta. De aceea gusturile nu se discuta, si nu numai.

Gandeste-te la viata ta. La timpul tau. La ce faci an de an, la ce faci zi de zi. Care este programul tau? In principiu acelasi,nu? Asa-i ca viata ta e plina de rutina? Gandeste-te! Esti liber oare sau esti un robotel sclav al propriului creier?

Nu cu mult timp in urma cineva a zis: “Nu am nevoie de nimic. Am tot ce vreau.“.  Acel cineva, exact in timp ce-mi citesti randurile, traieste in saracie intr-un apartament mizer din Sankt Petersburg. A refuzat un premiu echivalent Premiului Nobel. A refuzat anul trecut 1 milion de dolari. Este numit “cel mai destept om din lume”. El nu e un rob.

Fiecare om isi creeaza propria realitate. Este realitatea ta apropriata de realitatea colectiva?

Audi, vidi, sile!

“Superstitia este religia mintilor slabe.” (Edmund Burke)

Fumatul ucide!

Daca e asa, tigari am dar … glonț unde gasesc?

P.S. “La ce te poti astepta de la o lume in care toti traiesc numai pentru ca sunt prea lasi pentru a se sinucide?”  (Arthur Schopenhauer)

Sa ne amintim ca…

…Am intrat în casa lui Goethe.
(eronat, propun: Am iesit din casa în Goethe.)    

 

 

 

 

…dupa al II-lea Razboi Mondial centrul lumii (suprarealiste) s-a mutat la Bucureşti.

Si asta multumita lor lor:

 

 

 

Ghici ciuperca ce-i?

Dilema: e bine sa fiu pasiv, lasand timpul sa le rezolve pe toate sau e mai bine sa actionez, luand problema in piept?

Cochetul DNA

Confuz, DNA-ul, cu alura unui burtos ce face striptease, avand flerul unui militian ce exercita puterea legii prin cea a pulanului, distribuie scandaluri, de ochii lumii, cu dibacia unui clovn. Mirosind prin aburii alcoolului unor sticle de vin o suma infima de bani (19000 de euro), DNA-ul face arestari. Fara dovezi, doar pe supozitii. In fine, suma de 19000 de euro e doar praf in bataia vantului dar  si aur curat pentru publicitatea unei justitii famelice dupa forma fara fond. Vorba piticului: “Important e sa se faca cercetari si arestari. Ce conteaza faptul ca nu avem nici o condamnare?”.

Nefirescul incalcarii drepturilor omului, de pe vremea comunismului, neputand fi inlaturat, a fost, de catre actualul regim, metamorfozat in firesc. De aceea nu mi se mai pare nefiresc faptul ca Basescu a fost reales. Nu mi se pare nefiresc faptul ca am platit o groaza de bani pe niste autostrazi care nu exista decat la TV si in cuvantarile pda-listilor. Nu mie se pare nefiresc sa fie impozitate pensiile. Si lista poate continua. La nesfarsit…

Asa cum Basescu respecta democratia doar la TV, asa cum tot el ( prin microfonul Boc) refomeaza tara doar la TV, asa si DNA-ul cocheteza cu, camerele de filmat. Poate ca aspira la statutul de Jose Armando?

Am rasul isteric al unui nebun din spitalul de nebuni. Ce criza la americani? Ce criza la greci? Ce avat economic la nemti? Ce traiesc baietii aia e praf pe toba prin comparatie cu experienta de a trai in Romania. “Explore the Carpathian garden!” Tin sa adaug ca e o experienta unica in viata. Si totusi, parca o singura viata avem, nu? …Rad.

Smecher de smecher, mafiot!

V-ati intrebat vreodata de unde provine cuvantul “smecher” in limba romana? Vine de la nemtescul “schmecken” care in trecut avea sensul de “degustator”, in ziua de azi avandu-l pe cel de “gust”.

Totul a inceput atunci cand Cavalerii Ioaniti au fost au fost desemnati sa organizeze apararea Dunarii. Astfel, nemtii au ajuns in Oltenia, in Mehedinti mai exact. Odata ajunsi aici, nemtii au inceput sa se infrupte din specialitatile locale. Si-n ast` fel au descoperit si vinul taninos, extractiv, rosu si tare, de Oltenia. Fiind insa si un vin ieftin, germanii s-au gandit ca vor primii un pret bun acasa. Numai ca vinul bun platit in Oltenia ajungea indoit in spatiul germanic ( olteanul oltean ramane ).  Cum nici neamtul nu era timpit, ca d-aia facuse bani din negustorie, cand a mai venit dupa vin a venit gardat de un schmecken, un degustator, sa-l fereasca de tepe. Astfel s-a ajuns ca specialistul respectiv, pe care nu îl puteai păcăli cu vin prost, să fie numit “smecher”… adică un individ isteţ, imposibil de fraierit.

In perioada postrevolutionara, probabil ca trebuia sa fii un soi de vizionar ca sa mai speri ceva pentru viile paraginite ale Olteniei desertificate din anii 1994-1995. Iar ca roman era aproape imposibil de inteles fascinatia pe care aceste locuri puteau s-o exercite asupra unor straini din “tari civilizate”. Era un pariu pe care putini s-ar fi incumetat sa-l riste cu sanse de succes. Un pariu pe care l-au facut nemtii de la Reh-Kendermann: cu experienta celui mai mare comerciant si exportator de vinuri din Germania.

P.S. Povestioara asta am auzit-o si eu si m-am gandit sa v-o fac cunoscuta si voua.

Carisma meteorica?

Rar mi se intampla sa intalnesc carisma prezenta la unii oameni, dar cand se intampla este o incantare a sufletului.

Am zarit-o asta iarna, cu bretonul dat pe spate, cu un fes mult prea larg peste, lasandu-i fruntea descoperita. Cu ochii magnetizati o priveam avid. Totul a disparut in jurul meu, timpul nu-l mai simteam ( vezi mai, David Eagleman, ca nu numai frica dilata timpul ), toate legaturile cu exteriorul s-au rupt. Era o liniste deplina! Eram vampirul imaginii ei.

Ne-am reintalnit nu cu mult timp in urma. Complet schimbata, tunsa in trepte si roscata, a fost de nerecunoscut. Nu i-am mai simtit carisma si pur si simplu nu am stiut de unde s-o iau. Privirea imi era cunoscuta si atat. Si-a dat seama de incertitudinea mea si ma privea rusinata.

Presupuneam ca un om este carismatic tot timpul…

 

 

Priveghi prezumtiv

“- Pantaloni negrii si camasa alba.”

Mi-a zis ieri si deja mi se parea o tampenie. Eram deja iritat de faptul ca trebuia sa-mi schimb programul. E weekend, dom`le! Aveam planuri. Urasc inmormantarile! Ca sa nu mai spun ca e la mama naibii. Si sa-mi iau camasa alba? Nu cunosc deprinderile locale dar mi se pare deplasat sa ma prezint asa. Ma-mbrac in negru. E mai simplu si mai decent.

Oameni vor plange. La un priveghi e ceva normal, dar la asta nu. Cel in cauza, a fost un suferind. Incantarea vietii a trecut pe langa el. A murit de tanar si bolnav. Socot ca moartea poate ca e cel mai bun lucru pe care-l putea primi.

Urasc! Oameni vor plange si nu-i voi intelege. Si mi se va citi pe fata.

Sigur c-am sa fumez. Stingher. Fumatul l-a omorat. Defunctul e imperturbabil. Si eu la fel. Atunci, de ce sa plangi?

Incantarea timpului trecut

Daca nu te-as cunoaste ti-as sopti in ureche: “Carpe diem!”.  Ti-as arata extazul clipei, aidoma celor potopiti cu andrenalina. Pentru ei, timpul nu mai conteaza. Pentru ei, timpul se opreste si intr-o clipa traiesc o viata.

Dar te cunosc…Si nu esti asa. Mi-ai spune ca euforia slabeste contactul cu lumea exterioara, extazul ramanand singura senzatie.

Te inchizi in tine. Nimic nu te mai incanta. Nici bucuria, nici tristetea. Nimic niciodata. Privesti imperturbabil viata, timpul. O,da! Timpul tau nu e ca si al meu. Timpul tau e domol, unbicuu. Si astepti sa se scurga letal si lent.

Fizic o sa traiesti mult mai mult ca si mine. Dar o sa traiesti? O sa simti macar o secunda? Timpul e irelevant. Sufletul e?

 

Povestea brand-urilor

Adidas – provine de la numele fondatorului companiei Adolf Adi Dassler. Fratele lui, Rudolf Rudi Dassler si-a infiintat propria firma de pantofi, numita Ruda, care ulterior a devenit Puma.

Adobe – vine de la numele raului Adobe Creek, apa care trecea prin spatele casei unuia dintre co-fondatorii companiei, John Warnock.

Bridgestone – provine de la numele fondatorului, Shojiro Ishbashi, care se traduce in engleza „bridge of stone” (podul de piatra).

Canon – deriva din Kwanan, care a fost primul aparat de fotografiat lansat de Laboratorul de Instrumente Optice.

Coca-Cola – denumire obtinuta din alaturarea numelor a doua ingrediente – frunzele de coca (planta din care se obtine si cocaina) si nucile de kola, folosite pentru aroma.

eBay – denumit initial Echo Bay Technology Group, site-ul de licitatii nu a putut folosi adresa de internet EchoBay.com, pentru ca domeniul era deja detinut de o companie miniera din Nevada. Astfel, s-a ajuns la prescurtarea eBay.

IBM – dupa ce a plecat din pozitia de functionar public, fondatorul companiei, Tom Watson, si-a denumit afacerea International Business Machines (IBM), pentru a le face in ciuda fostilor colegi.

IKEA – este compus din initialele fondatorului companiei Ingvar Kamprad, alaturi de cele ale satului in care s-a nascut – Elmtaryd Agunnaryd.

KIA – este traducerea caracterelor chinezesti care inseamna “Rasarit din Asia”.

Nikon – prescrutarea de la Nippon Kogaku, care se traduce prin “Optica japoneza”.

Nintendo – provine din numele japonez Nintendou. “Nin” se traduce prin “de incredere”, iar “ten-dou” prin “Paradis”.

Nissan – denumirea prescuratata de la Nippon Sangyo, care se traduce prin “industrie japoneza”.

Nokia – la inceput fabrica de cherestea, ulterior a tfabrica produse din cauciuc, in orasul finlandez Nokia.

Pepsi –vine de la denumirea unei enzime secretate de stomac – pepsina.

Reebok – forma stilizata a cuvantului “rhebok”, ce denumeste o specie de antilopa africana.

SAAB – prescrutarea de la numele original al companiei – Svenska Aeroplan Aktiebolaget (Compania aeriana suedeza).

Sharp – denumirea provine de la primul produs al companiei – creionul cu varf ascutit (ascutit se traduce in engleza prin “sharp”)

Sony – provine din cuvantul latin “sonus” care inseamna “sunet”. Denumirea a fost aleasa pentru ca poate fi pronuntata cu usurinta in majoritatea limbilor.

Starbucks – este numele unui personaj din romanul lui Herman Melville, Moby Dick.

Verizon – este o combinatie intre cuvantul latin “veritas” (adevar) si “horizon” (orizont).

Virgin Records – numele i-a fost sugerat fondatorului companiei Richard Branson de catre un prieten care i-a spus ca “sunt complet virgini in aceasta industrie”.

Vodafone – reprezinta o combinatie a cuvintelor Voce, Date si Telefoane.

Volkswagen – cuvantul inseamna in germana “masina poporului”.

Sursa: Business Insider

GooglePlus – Adio Facebook?

O sa faca Google+ praf Facebook-ul? Bineinteles! Pentru ca Google+ este doar o singura piesa din imaginea de ansamblu Google. Pentru ca Google+ este ajutat de Google Analytics, Google Maps, Google AdSense, Google Apps,  AdWords, Webmaster Tools, Google Offers, Website Optimizer si Picasa.

Sinteza unor iluzii

“În biologie, teoria evoluţiei descrie fenomenul prin care caractere noi, utile speciei, apărute la un individ şi transmise descendenţilor acestuia ajung să fie adoptate de o populaţie. Evoluţia stă la baza speciatiei (adică apariţia unor specii noi din specii existente). Teoria evoluţiei este unul din elementele fundamentale ale teoriei biologice. Este o teorie în biologie care explică apariţia diferitelor tipuri de plante şi animale (ca şi a altor forme de viaţă ale Terrei) prin pre-existenţa altor tipuri, diferenţele între acestea fiind datorate unor modificări produse în generaţii succesive.” (Wikipedia)

Probabil ca toata lumea intelege fenomenul asa ca imi vine foarte usor sa va explic ce nu inteleg eu. Daca ne folosim doar 10% din creier de ce organismul nostru nu se adapteaza? Conform evolutionismului omul ar fi trebuit sa renunte treptat la cumulul de materie cenusie neutilizabila (restul de 90%). Totusi nu se intampla. Oare de ce?

Sa fie oare pentru ca telepatia, clarviziunea, previziunea, retrocunosterea, mediumulsi psihometria nu sunt fenomene paranormale? Poate ca se intampla pe bune.

Sunt curios cum ar arata RMN-ul activitatii cerebrale in timpul unui “deja vu”.

P.S. “Nu se pot prevedea limitele cunoasterii si previziunii stiintifice.” I.D. Mendeleev

“Cine mă cunoaşte în ţară aşa cum sunt ?”

Happy birthday, Sir!

I see dumb people ( Da click pe titlu, bre! )

                                                                   P.S.

(sursa poze: www.inbalarii.ro)

Cine se aseamănă se adună…

Am vazut un “cetatean respectabil” cautandu-si prin largele-i buzunare echipa. O echipa mica, cu nume mici. Si la propriu si la figurat. Se prinde cineva?

Si nu multumita faptelor sale, cetateanul nostru, este respectabil. Ci pentru ca asa l-a numit un “escu”, ce are un guvern mic, cu personaje mici.Si la propriu si la figura t.

Cunoastere sau constiinta?

Prin fumul cafenelei, cuvintele lui  N. ma izbeau in urechile-mi absente.

“-Uite-te la Sliviu! Toate amintirile lui incep cu “cand eram cu fosta…” sau “cand am fost cu fosta la”. Ce naiba? Traieste in trecut? S-au despartit acum patru ani. Uita-te la mine! Am fost o groaza de timp cu Gabita si pot sa zic c-am luat-o virgina si c-am facut de toate cu ea. Suntem amici si acum. Vorbim chiar. Avem vietiile noastre separate. Saptamana viitoare se marita…”

Ma gandeam ca daca Mary Kay Ash era de fata, i-ar fi zis vreo doua, urechindu-l verbal. Dar N. nu e bondarul lui Mary si asta este modul lui de a-si spune durerea. Durere pe care i-o citesc printre randuri.

N-am zis nimic. Mereu ii las demnitatea unui tip dur. Tacerea mea de multe ori camufleaza nepasarea sub aspectul intelegerii.

Gandurile-mi zboara. Sa citesti printre randuri…

Tampita lume! Cu totii sa lauda ca citesc pintre randuri.

Regret lipsa-mi din caracter a “naivitatii” unuia ce-si pozeaza muia-n oglinda ( si muia nu e un cuvant trivial). Imi regret picioarele ca nu-mi balanseaza corpul pe ritmuri orientale. Imi regret viata pentru ca nu ma lasa sa mi-o traiesc doar pentru burta.

Per ansamblu situatia e aceeasi dintoteauna. Mereu va fi. Niste unii lacomi, dar lacomi! La urma urmei, “Ciocoii vechi si noi” e atat de actuala.

Cineva a spus zilele trecute ca blogurile vor fi inrosite cu vestea razboiului din Libia. Si sunt. Inrosite cu-n sange imbibat in petrol.

Tampita lume! Nimeni nu mi-a zis ca e dureros sa citesti printre randuri…

P.S. “D.p.v. aerodiamic, bondarul nu ar trebui sa zboare. Dar bondarul nu stie asta si zboara-n continuare.” (Mary Kay Ash)

Learn English

Melodia asta

o sa sparga norma prin Bamboo, si  nu numai, avand efectul asta

ro.yahoo.com

Dupa ani de zile cei de la yahoo s-au gandit sa lanseze versiunea in limba romana a portalulul. Din pacate, cei de la yahoo nu fac acest lucru din grija pentru clienti, ci pentru ca risca sa dispara de pe piata romaneasca.

Fiind primii pe piata romaneasca, yahoo s-a bazat mult pe metoda NIFO ( next in first out) sau mai pe romaneste, cel mai vechi castiga.Dar perioada in care vindeai orice a trecut, in prezent toata lumea producand, a aparut problema de a avea cui sa vinzi. Astfel, Google s-a orientat rapid si a fost primul care a apelat la marketing. Ca si motor de cautare i-au desfintat pe cei de la yahoo ( pe piata romaneasca).

Pentru ca 80%  dintre romanii  folosesc internetul au conturi yahoo.mail,  yahoo s-a vazut stapanul pietei. Insa, yahoo.mail a primit o lovitura puternica de la gmail.ro ( mult mai profesionist si … in romana). Asadar, yahoo.mail e in libera cadere.

Eu zic sa cada.

Si daca tot e luni

Se va face doar la Craiova si va fi putin mai scump decat un Ford Fiesta.

Dell’uomo per l’uomo

Batrana, carunta, imbracata saracacios, zambind ma aborda pe strada, iar eu ma grabeam. Mereu ma grabesc. Cu mana slaba imi intinse un pliant. Am zambit si eu dar in capul meu piticii mi se urcau la creier. Chiar n-aveam chef de o prelegere despre credinta. Ma intreba daca lumea e condusa de Diavol sau de Dumnezeu. Uimit de intrebare, dar usurat de faptul ca urma sa scap atat de ieftin, am privit-o in ochi.  Si mi-am adus aminte ca ma grabesc.  In general, in astfel de cazuri, lumea te ia mai domol, te intreaba daca tu chiar crezi in Dumnezeu, daca te duci pe la biserica. Ea a plecat de la premisa ca eu deja cred in Dumnezeu. Si a gresit.Profitand de naivitatea ei, zambind cu gura pana la urechi si indepartandu-ma i-am zis: “Uitati-va in jur! Normal ca  de diavol!” . Si am plecat ca m-am grabit. I-am aruncat totusi o ocheada si am zarit-o stana de piatra, uimita, cu gura deschisa, privindu-ma.

Mai tarziu avusei mustrari de constiinta. De ce nu i-am zis ce-a vrut sa auda? De ce nu i-am arata putina ingaduinta? De ce ma grabesc? Destinatia finala e tot la doi metrii in pamant.

Dupa acest monolog dezlantuit am inceput sa meditez. Diavolul si Dumenezeu, binele si raul, Ying si Yang, hotii si vardistii. Toate astea ne conduc. Daca exista unul, trebuie musai sa-l regasim si pe celalalt.

Ca exista rau in lume se observa usor.  Guvernul SUA? Rau! Hmm…FMI-ul? Rau! Boc? Si mai rau! Rascoalele arabe? Din ce in ce mai rau!

Unde-i binele? Biserica? No way! Sorry! Unde-i?

…

In timp ce ma pregateam sa arunc sacul menajer am observat ca e plin de pliante, brosuri despre tot felul de religii etc. Am zambit doar pentru mine. Binele nu sta intr-o institutie sau forma de guvernamant. E in oameni si in felul in care suntem mai rabdatori unii cu altii.

Am slabit pasul. Sacul, ca peste 5 secunde, ca peste 10, tot in tomberon ajunge.

1 Martie

 

Stand la taclale, astazi, mi-am amintit de cat de mult iubeam sa daruiesc martisoare de 1 Martie. Ma vad cum, cu multa vreme in urma, inzestrat din belsug cu hormonii pubertatii timpurii, o priveam patrunzator in ochi pe doamna profesoara. Cu mana dreapta, pregatit sa-i infing in piept un martisor, in timp ce mana stanga ii masa senzual sanul imens. Ce sa zic, momentul a fost fulminant: eu gandindu-ma ca orgasmul e reciproc, profa ramanand masca, si colega mea de banca, cu coditele ei scolaresti, cunoscand pentru prima data gelozia erotica.

Azi, tot de 1 Martie, profesoara probabil ca se bucura de anii de pensie, colega e maritata iar eu inca masez sani. Cei mai frumosi! La multi ani,iubito! Tu esti primavara mea!

Superheroes!

V-ati intrebat vreodata cum ar fi daca ne-am putea citii gandurile unii altora? Ne-ar ajuta sa fim mai buni? Si de ce am fi mai buni? Din propria vointa sau doar, dezgoliti de intimitate, imbracati cu o abstinenta fortata, vom fi nevoiti sa ne inabusim pornirile hidoase?

Cum ar fi daca am vedea-n viitor? Ne-ar mai surade viata fiindu-ne  predictibila?

Mereu am visat la aceste puteri dar niciodata nu mi-am imaginat cum ar arata Lumea in banalitatea acestor simturi. Probabil monotona, mocnita-n tacere, in tacerea gandurilor.

Si totusi, si in situatia vitrega, sunt convis ca vor exista oameni. Oameni adevarati, pentru care scorul unui meci de fotbal nu conteaza, contand trairile meciului. Oameni pentru care dezgolirea celor mai launtrice ganduri ar insemna o mare eliberare.

Pentru ca bucuria privirii unui dribling frumos este sincera. Pentru ca in timpul unui dribling timpul nu mai conteza. Nu mai exista trecut si viitor. Doar prezent…  Pentru ca englezescul “to drible” inseamna a picura.

Superheroes? Pentru ca exista oameni pentru care nu conteaza modul in care-si traiesc viata, mijloacele prin care o fac, ci doar faptul ca si-o traiesc.

Perpetuum Mobile

 

Hoinarind prin amintiri m-am lovit de niste poze de pe vremea cand eram mic copil. Am legat prietenii sincere prin mari orase ale tarii dar parca prieteniile inchegate-n frageda pruncie-s mult mai puternice. De ce? Sa fie motivul oare volumul amintirilor? La intrebarea asta mi-a raspuns cel mai bun prieten din copilarie: “Cu timpul, omul devine pervers si-ti este din ce in ce mai greu sa legi prietenii puternice”. Sa fie asta raspunsul? Al lui:da. Al meu: nu stiu.

Cu toate ca ne luptam din rasputeri sa ne conducem propria viata, viata ne ofera intotdeauna surprize.  Ma revad la 5 ani haladuind prin mahala, impreuna cu prietenul mai sus amintit, copilarind fara simtul timpului. Dar timpul si-a pus amprenta, cu toate c-am fost 20 de ani nedespartiti, timpul ne-a fortat sa ne urmam cai diferite in viata. Societatea, si-a facut si ea simtita prezenta, asezandu-ne pe trepte diferite.

Tot conjunctura a facut sa ne reintalnim, dupa ani, la sute de km departare de maidanele de bastina. Il privesc si ma face sa ma simt acelasi copil, acelasi prieten bun. Ciudat, acum, peste ani, vom duce la bun sfarsit visurile zamislite-n copilarie.

Doctrina humana

 

As vrea sa ma trezesc intr-un bar ordinar, prin Mexic. Sa stau pe un scaun slinos, la o masa slinoasa si sa privesc. Avid. Chipuri batute de soare si soarta, zbarcite…Ochii mei nu sunt obisnuiti cu asa ceva.

Sa-mi arunce-n urechi muze.  Muze mexicane intr-un cuvant spaniol. Dupa mandarina, limba spaniola are cei mai multi vorbitori nativi, dar… dar urechile mele nu sunt obisnuite cu asa ceva.

Sa le inteleg finalitatea. Obiectiv. Dar ea s-a pierdut pe drum si mintea mea nu e obisnuita cu asa ceva…

Sa le simt trairile. Si le simt! Pentru ca o simpla raza de soare, aparuta printre gratiile ocnei, face sa tresara sufletului unui detinut asa cum o face si un intreg buchet de raze, rasarind, cu sufletul unui privitor prin geamul Burj Al Arab-ului.

Lacrimile sunt la fel de sincere atat intr-o garsoniera din Ferentari cat si pe strazile din Cairo…la fel si spiritul violent.

Pentru ca omul e om si isi traieste prin propriile sentimente. Si ura e un sentiment.

Nicicand din lumea antica si pana-n prezent n-a existat pe lume un moment de pace totala.  Mereu a fost undeva cel putin un razboi. Pamantul priveste spre piramide. Acum sunt 8 razboaie in lume si maine, Pamantul va fi uitat Egiptul, privind spre o noua suferinta.

Va fi uitat…Pentru ca e omenesc.

Se implinesc aproape 2 ani de cand Moldova a lacrimat. Isi mai aminteste cineva?  Efemer. La e fel e si suferinta Egiptului…Violenta? Nu!

Stiri

 

” – Barbatul a fost incarcerat in octombrie 2009 si urma sa fie eliberat in 2011. El a cerut reducerea pedepsei cu perioada in care fusese arestat preventiv, respectiv doua luni, iar cererea i-a fost admisa pentru perioada 17.12.2006 pana in 19.02.2007.Hhhhhh ( ramasa fara aer, isi umfla pieptul)… Dintr-o eroare, insa, s-a scris 2008 in loc de 2007, astfel ca cele doua luni care urmau sa ii fie scazute din pedeapsa au devenit un an si doua luni. Cazul detinutului eliberat mai devreme de la Penitenciarul Gherla din cauza unei “erori materiale” este o premiera in Romania, patru angajati ai inchisorii, inclusiv directorul …hhhhh ( da, stiu, aceeasi problema)… , fiind anchetati de Comisia de disciplina a Administratiei Nationale a Penitenciarelor (ANP), informeaza Mediafax. Dandu-si seama de gresela oamenilor legii, detinutul a revenit de bunavoie la penitenciar.”
Atipisem dar entuziasmul reporteritei ma trezi. Avea impresia ca relateaza stirea secolului. Morocanos, gandesc ca stirea-i foarte banala. Cunosc fenomenul, dar nu la nivelul unui individ, ci la nivelul unui popor. Incatusat sub dictatura lui Ceausescu, poporul roman a fost eliberat mai devreme. De aceea, nepregatit fiind pentru democratie, acesta revine la acelasi regim: dictatura lui Traian. Oare daca reporterita si-ar da seama de lucrul asta, ar avea orgasm?
…

2010. Ploua si tara e sub ape. O familie amarata este filmata in timp ce-si paraseste caminul inundat. Imediat, peste acei sarmani da navala o reporterita, intrebadu-i: ” -  De ce plecati? Din cauza apei? “. Ar fi putut sa-i raspunda ironic, dar oamenii tac…aidoma unui condamnat la moarte,ce isi asteapta executarea sentintei, in liniste…

…

2011. “Un renumit pianist japonez a anunţat că doreşte să doboare propriul record mondial şi să cânte toate cele 212 lucrări pentru pian ale lui Frederic Chopin într-un concert de 18 ore la Tokyo.”

Ma intreb cati romani stiu de Chopin pentru ca basarabenii il stiu sau cel putin vor sa-l cunoasca.

Poza Chisinau 2010.

Beatles si Cluj-Napoca

 

Pe vremea Beatles-silor existau in jur de 2000 de formatii in Liverpool. Cam asa sta situatia si-n Clujul actual.

sau poate preferati

sau

sau…lista poate continua…

Sa ganditi bine!

 

Ieri, am fost nevoit sa trag o fug pana-n Timisoara. Pe un zugraveala unui bloc am vazut un graffiti antibasescian. Observ ca si-n zilele noastre, timisorenii pastreaza acelasi simt rebel. Sunt sigur ca nu si acelasi curaj. In ’89 au avut curaj. Ma-ntreb: ce-ar fi fost dac-n ’89 executau dansul pinguinului?

De fapt, cui datoram anii de dupa revolutie? Destinului sau hazardului?

Doua reguli de aur la prima intalnire. :)

 

Am gasit pe ghizuroi.wordpress.com videoclipul “Do you take it”, postat in ideea de a ne inlesni comunicarea la prima intalnire. Okay, treaba asta trebuie lamurita la prima intalnire, da`  pana s-o lamuriti, lamuriti-o pe asta:

Hmm, chiar asa sa fie?

Hotel Cuore: intangibil in “Land of choice”?

 

– Ia loc, te rog! Asa vom putea vorbi mai bine. Doar noi doi, doua scaune, o masa intre ele, o camera, fara geamuri. Gucci, Hermes, Louis Vuitton sunt de fata. As vrea sa scot, din seltar, o poza cu Angela Merkel. Sa compar decenta cu ridicolul. Nu o fac insa pentru ca ar trebui sa compar si neamtul de rand cu romanul… aceeasi diferenta.  Stii bine ca nu te-am invitat sa te judec. Vreau doar sa te-nteleg. Zambesti. Iti place sa fii in centrul atentiei ( si chiar esti, profitand de asta). Cand s-au impus masuri drastice, ai dansat, ai calarit (sutu.ro: lista armasarilor), ai incheiat contracte “improprii”. Romania traieste doar pentru tine. “Micutul Titulescu” te curteaza-n “Jurnal” (n.r. Jurnalul National). Bani sunt, au fost si vor fi. Niciodata de-ajuns. Esti primadona clasei politice. Imi vin in minte cuvintele lui V.Ghica: “Exista loc pentru toate valorile, dar nu in prima banca.”. Si Boc e-n prima banca. A fost si-n scoala-n prima banca, doar ca atunci a fost din cauza inaltimii. Daca statea mai in spate, nu mai vedea la tabla si nu mai intelegea nimic. Asemanarea dintre trecut si prezent e aceea ca in prezent, cu toate ca e-n prima banca, Boc tot nu intelege nimic.
…
Am deviat de la subiect… si te-am si judecat…scuza-ma!
De ce te-am chemat? Pentru ca nu inteleg, sau inteleg prea bine?
Ai totul: bani, o pozitie sociala, celebritate si totusi… Hmm, cum sa fiu mai elocvent?  Iti mai aduci aminte de dosarul acelui copil bolnav, pe care l-ai aruncat in strada (la dosar ma refer)? Se pare ca nu, pentru ca fara nici o mustrare de constiinta ai trecut peste acest episod. Acum, oameni sufera din cauza lacomiei si incompetentei tale si a complicilor tai. Iar tu…tu apari si zici ca-ti donezi salariul…tu, cu rochia scumpa dansand in vant, pozand ca Marilyn Monroe. Asa a fost mereu…
…
La moartea sa, Alexandru cel Mare si-a dorit ca atunci cand ii va fi dus sicriul spre groapa, drumul sa-i fie presarat cu aurul,argintul si pietrele pretioase pe care le-a adunat in razboaie. Machedonul si-a mai dorit si ca mainile sa-i fie lasate sa atarne in afara sicriului . De ce? A zis-o chiar el: “Drumul spre mormant presarat cu aur,argint si alte bogatii este pentru a aminti oamenilor ca nimic din aurul meu nu vine cu mine in mormant.E o pierdere de timp sa alergi dupa atatea bogatii.Iar mainile lasate sa atarne pe langa sicriu,e pentru a le arata oamenilor ca am venit cu mainile goale in aceasta lume si tot asa plec din ea…”

Pe asta o stiati?

 

Si dac-am aflat ca zilnic au fost accesate, in 2010, 2 miliarde de filmulete pe You Tube, consider ca nu se supara nimeni daca vizualizez si eu unul.

International Internet Statistics 2010 from Royal Pingdom

 

Imagini

• 5 miliarde – fotografii pe Flickr (septembrie 2010).
• 3000+ – fotografii încărcate pe Flickr în fiecare minut.
• 130 milioane – fotografii încărcate pe Flickr lunar.
• 3+ miliarde – fotografii încărcate lunar pe Facebook.
• 36 miliarde – fotografii încărcate anual pe Facebook.

Video

• 2 miliarde – numărul de video vizualizate zilnic pe YouTube.
• 35 – ore de video încărcate de YouTube în fiecare minut.
• 186 – numărul de video pe care le vizualizează lunar un utilizator Internet mediu (SUA).
• 84% – utilizatori de Internet care vizualizează video online (SUA).
• 14% – utilizatori de Internet care încarcă video online (SUA).
• 2+ miliarde – numărul de video vizualizate lunar în Facebook.
• 20 milioane – video încărcate lunar pe Facebook.

Media

• 152 milioane – numărul de blog-uri în Internet (procesat de BlogPulse).
• 25 miliarde – numărul de mesaje trimise prin Twitter în 2010
• 100 milioane – conturi noi adăugate pe Twitter în 2010
• 175 milioane – persoane în Twitter în septembrie 2010
• 7.7 milioane – persoane care o urmăresc pe @ladygaga (Lady Gaga).
• 600 milioane – persoane în Facebook la finele 2010.
• 250 milioane – persoane noi în Facebook în 2010.
• 30 miliarde – fragmente de conţinut (link-uri, notiţe, foto etc.) difuzate în Facebook lunar.
• 70% – utilizatori Facebook în afara Statelor Unite ale Americii.
• 20 milioane – numărul de aplicaţii Facebook instalate în fiecare zi.

Email

• 107 trilioane – email-uri trimise în Internet în 2010.
• 294 miliarde – email-uri pe zi.
• 1.88 miliarde – utilizatori de e-mail în întreaga lume.
• 480 milioane – utilizatori de e-mail noi de la începutul anului.
• 89.1% – email-uri spam.
• 262 miliarde – email-uri spam pe zi (considerând că 89% sunt spam).
• 2.9 miliarde – conturi email în întreaga lume.
• 25% – conturi corporative de email.

Servere Web

• 39.1% – creşterea numărului de website-uri Apache în 2010.
• 15.3% – creşterea numărului de website-uri IIS în 2010.
• 4.1% – creşterea numărului de website-uri nginx în 2010.
• 5.8% – creşterea numărului de website-uri Google GWS în 2010.
• 55.7% – creşterea numărului de website-uri Lighttpd în 2010.

Website-uri

• 255 milioane – site-uri Web la sfârşitul lunii decembrie 2010.
• 21.4 milioane – site-uri Web noi apărute în 2010.

Nume de domenii

• 88.8 milioane – nume în domeniul .COM la sfârşitul 2010.
• 13.2 milioane – nume în domeniul .NET la sfârşitul 2010.
• 8.6 milioane – nume în domeniul.ORG  la sfârşitul 2010.
• 79.2 milioane – nume de domenii superioare care includ codul ţării (spre exemplu: .MD, .CN, .UK, .DE etc.).
• 202 milioane – nume de-a lungul tuturor domeniilor de nivel superior (actombrie 2010).
• 7% – creşterea anuală a numărului de nume în domeniile superioare.

Utilizatori de internet

• 1.97 miliarde – în toată lumea (iunie 2010).
• 14% – creşterea numărului de utilizatori de-a lungul anului 2010.
• 825.1 milioane – în Asia.
• 475.1 milioane – în Europa.
• 266.2 milioane – în America de Nord.
• 204.7 milioane – în America Latină / zona Caraibelor.
• 110.9 milioane – în Africa.
• 63.2 milioane – în Orientul Mijlociu.
• 21.3 milioane – în Oceania / Australia.

Navigatoare Web

Dorinta poporului in 24 ianuarie 2011

 

Do you want to see our asses?

Semiconştienţă

 

“-Uite, papucii lui, zise aratand spre pantofii mei sic din piele-ntoarsa, au aceeasi structura la un nivel nano ca si bisturiul acesta, spre exemplu.”  Incerca sa-i explice de zor, doctorita ( cam 35 de ani, genul de om intelectual, probabil casatorita, un as in domeniul ei) asistentei sale ( mult mai tanara,  bronzata, frumoasa dar comuna, probabil necasatorita si probabil un viitor chirurg – cel din urma gand ma sperie).

“-Da!?” veni raspunsul tinerei asistente.

Am ras in gand; eram sigur ca nici macar nu stia ce-nseamna “nano” si speram ca doctorita sa n-o bage-n ceata mai tare particularizand cu atomi, molecule si legaturi chimice. Spre usurarea mea nu o facu.

Eram pe masa de operatie, in semiconstienta, asteptand sa adorm in timp ce asistenta isi tinea mana calda pe inima mea.

La radio se auzii Guns& Roses cu “November Rain”. Un nou subiect de discutie:

Doctorita: “- Vai, ce-mi mai placeau astia cum cantau. Nu prea stiam engleza si-mi placeau, dar dupa ce-am invatat limba, m-am speriat de  versurile lor. Stii cine-s?”

Asistenta: “-!?”.

Nestiinta asistentei nu m-a uimit. As fi vrut sa-i raspund eu doctoritei dar somnul ma prindea incet, visand amintirea uneia dintre cele mai tari melodii cantata vreodata live.

Cu asistenta m-am trezit fata-n fata pe strada. Zambind, m-a supt din priviri, asteptand o invitatie la o cafea. Am salutat-o politicos.  Dupa un timp am reintalnit-o. Acelasi zambet, acelasi salut si poate ca si aceleasi ganduri, chiar daca nu era singura ci insotita de iubit ( mult mai in varsta, destul de respingator fizic , cu o burta imensa). M-am intristat. E ok sa traiesti intr-o “semiconstienta intelctuala”, sa stii totul din ceva decat sa stii cate putin din toate
( ma gandesc la faptul ca totusi excela intr-un domeniu; sper),  dar sa te minti atunci cand e vorba de sentimente? Nu parea fericita alaturi de el dar totusi erau impreuna. Se pare ca unii isi aleg alte valori dupa care se ghideaza-n viata.

M-am intristat pentru ca unii nu au nevoie de-un anestezic pentru a-si trai viata-n semiconstienta…

La tua vita non contano!

 

N-am zarit-o! Trolerul meu, cochet dar obosit de drumuri, mi-a aratat-o. Pentru a-i stavili pornirea de a ma calca pe picior, am incercat sa-i fac tovarasului meu pe plac. Tunsa baieteste, carunta, trecuta de 50 de ani, privea speriata prin multimea de oameni. Tabloul era cumva coplesitor: un du-te-vino continuu al oamenilor si-al trenurilor, vuitul motoarelor puternice, zumzetul viu al soaptelor. Am hotarat sa intru-n vorba.

” – Va pot ajuta?”
“  – Sunteti roman? spuse usurata. Cum de v-ati dat seama ca si eu sunt romanca?”
Cea de-a doua intrebare m-a pus pe ganduri. Mi-am amintit de fotoliul de acasa, cel cu puteri magice. Mi-am amintit cum ma imbia sa ma asez confortabil pentru a-mi arata lumea. Uneori imi arata autocare intregi cu acele jucarii-catelusi nelipsite la un moment dat din lunetele Daciilor. Catelusii, privind in urma, isi miscau suav capetele la fiecare balans al autocarului. Tanjeau deja dupa locurile pe care le paraseau, fiind nevoiti sa-si caute sansa de a supravietui ( sau de ce nu, sansa prosperitatii) pe alte meleaguri, departe de casa, departe de cei dragi. Pe femeia din fata mea o zarisem in randurile nefericitilor voiajori…  Stiam ca e romanca, dar imi era greu sa explic cum.
” – Da, sunt roman!” am spus banal, evitand sa-i raspund la cea de-a doua intrebare.
” – Vreau sa ajung la Verona si stiu sigur ca am legatura dar nu vad nicaieri afisat mersul trenurilor.”
Am zambit. Si eu am fost usor uimit cand am descoperit sistemul de mers al trenurilor din Italia. Credeam ca sistemul CFR-ului e singurul mod in care poate fi organizat mersul trenurilor. Ei bine, uite ca se poate si altfel. Mare mi-a fost mirarea cand am vazut cum se inchid garile, timp de cateva ore, pe parcursul noptilor. Interesant sa vezi doua sisteme diferite tratand aceeasi problema. Gandurile imi fug si de la sistemele de buna circulatie a trenurilor ajung la sistemele de guvernare. Imi vine in minte sistemul comunist romanesc si ajung imediat la cel chinezesc. Tot comunism, dar diferit. Ma gandesc la democratia romaneasca si ajung la cea a americanilor. Ce diferenta! Zilele am aflat ca vârsta medie de pensionare a europenilor ar trebui să crească gradual, odată cu speranţa de viaţă, pentru a ajunge la aproximativ 70 de ani până în 2060. Si asta am aflat-o de la Comisia Europeana. Potrivit oficialilor de la Bruxelles, speranţa de viaţă a europenilor va creşte până în 2060 cu aproximativ şapte ani. În cazul în care vârsta medie de pensionare nu va fi ajustată corespunzător, salariaţii riscă să plătească contribuţii mai mari şi să primească pensii reduse. Hmm,  vad ca sistemul asta democratic ( sistem etalon pe plan mondial) e depasit. Nu stiu alternativa, dar oare se poate si altfel?
” – Nici nu e, doamna! E doar un panou imens pe care sunt afisate doar trenurile ce vin si pleaca in viitorul foarte apropiat. Asadar, exista trenul spre Verona, numai ca-i va fi afisat numarul si peronul pe care trage, cu doar cateva minute inainte de plecare. Sa-l privim!”
In fata panoului imens gara ingheata. Oamenii nu mai cara bagaje, nu se mai grabesc, doar privesc nemiscati in sus, spre panou. Cand am ajuns pentru prima data in ” Stazione di Milano Centrale” si am vazut marea de oameni ce priveau panoul electric, am ras gandind ca sunt mai multi decat broker-ii ce privesc panourile cu cotatii bursiere din “BVB Bucuresti”. Oare cum e la Bursa din Milano?
…

O priveam, cum la acea varsta, a luat lumea-n piept. Ma gandeam la sistemul care a fortat-o sa faca acest lucru. Hidos sistem! Condus de oameni hidosi! Cat de inumani pot fi! Ma uit in jos si-mi intalnesc prietenul. Pufni, pana si trolerul meu e uman!

Antiteza saptamanii

 

Romania: Boc taie pensiile militarilor. (sursa poza: http://www.biziday.ro/)

Rusia:Putin dubleza din 2012 pensiile militarilor. ( sursa poza: http://dantanasescu.ro/)

Paradoxurile Micii Uniri

 

Poate ca vor vui blogurile in 24 despre Cuza si “Hora Unirii”. Cine stie, poate ca unii il vor aminti si pe “Mos Ioan Roata”. N-am chef si nici nervi sa povestesc in detaliu “Mica Unire”  dar am capriciul de a va spune o poveste despre aceasta unire ( si nu numai).

“Primavara popoarelor”  (primavera dei popoli) a nascut in randul romanilor unionismul (tendinta de a se uni), astfel in 1848 a avut loc realizarea uniunii vamale între Moldova şi Ţara Românească, în timpul domniilor lui Mihail Sturza, respectiv Gheorghe Bibescu.  Tot odata cu revolutia 1848 curentul liberal se individualizează. Doctrina liberală a apărut ca o alternativă la vechiul sistem de gândire şi acţiune social-politic feudal bazat pe puterea absolută a domnitorului, pe categoriile privilegiate si pe conservatorism;ea cuprinde o serie de principii pe plan social-politic, economic şi naţional.

Astfel, in acest context, au loc doua evenimente. Tulburat de sinuciderea unui tînăr bucătar ţigan care îşi luase viaţa pentru că nu putuse fi slobozit ca să ia în căsătorie o tînără liberă, domnitorul Grigore Ghica ( succesorul lui Sturza la domnia Moldovei) hotărăşte, în decembrie 1855, eliberarea tuturor ţiganilor din Moldova.
În februarie 1856, domnitorul Barbu Ştirbei încheie eliberarea ţiganilor din Ţara Românească, obţinînd votarea slobozirii celor care aparţineau persoanelor particulare. Acum nu mai existau ţigani robi nici în Moldova, nici în Ţara Românească.

In timpul lui Cuza, prin legea rurală din 14/26 august 1864, peste 400.000 de familii de ţărani au fost împroprietărite cu loturi de teren agricol, iar aproape alţi 60.000 de săteni au primit locuri de casă şi de grădină.

Practic tiganii romani s-au trezit, dupa secole de robie, liberi. Numai ca ei nu au fost inclusi in legea rulala, ea adresandu-se doar romanilor. Astfel, tiganii se trezesc prinsi in afara unei societati in care munca pamantului conta cel mai mult. Liberi, dar fara nici un viitor,  tiganii au fost condamnati sa devina “paria legala”  a societatii romanesti.

Aici are loc primul paradox: Cuza, domnitor de o valoare incontestabila,  omitand împroprietărirea tiganilor prin legea rurala, pune bazele formarii si antrenarii instinctului de faradelege al tiganilor; un om bun, “paveza drumul spre iad, cu intentii bune”.

Este usor folosind legea morala  sa judecam tiganii, fara a tine cont insa de faptul ca noi, romanii, nu le-am oferit niciodata o educatie morala acestora.

Un alt paradox consta in “tot raul spre bine”. Monstruasa coalitie ( raul in exemplul de fata) l-a constrans pe Cuza sa abdice în favoarea principelui  străin Karl Eitel Friedrich Zephyrinus Ludwig von Hohenzollern-Sigmaringen ( Carol I al Romaniei). Sub acest Carol, poporul roman facea primul pas spre taramul prosperitatii.

P.S. Poate ca multi cunosc versurile “Horii Unirii” dar nu multi stiu ca la Palatul Cuza din Ruginoasa exista niste pahare din cristal, care, lovite usor intr-un anumit fel, reproduc fidel “Hora Unirii”.

Zeit ist relativ

 

Potrivit lui Einstein, daca luam doua corpuri, unul in miscare si unul fix, timpul se dilata pentru cel aflat in miscare. Un bun exemplu este cel al ceasurilor atomice sincronizate la femtosecunda, unul situat pe sol si celelalt pus intr-un avion cu reactie. Ceasul aflat in avion ramane in urma fata de celalalt. Cam asta e punctul de plecare al cercetarii posibilitatii calatoriei in timp.

Am tendinta sa devin spiritual. Care va sa zica am inteles care-i treaba dar e aplicabila si cand nu e este vorba de ceva palpabil? Cum ar fi rationamentul, sufletul, emotiile.

Ma gandesc la clipele in care asteptam cu sufletul la gura sosirea unei vesti. Clipe ce par a dura o vesnicie.

Ma gandesc la clipele orgasmului in care timpul parcă se opreşte şi uneori ne face să intuim eternitatea.

Oare situatiile astea au aplicabilitate in fizica cuantica?

Privesc in sus

 

La primul “bal al bobocilor” la care am fost au cantat Grasu` XXl, 10 Grei si Roxana. Asta se intampla a long, long time ago, si astazi mi-am amintit de Grasu`.

Please bang my life!

 

Sarcastic…simt nevoia sa fiu sarcastic!
Ma retrag din societate. Ma retrag solitar in mijlocul ei. Da, in mijlocul ei,  asemenea unui batranel ce-si aseaza scaunelul, pe trotuarul din fata casei. Pentru a privi. A privi lumea, tineretul, asa cum este acum, si pentru a-si aminti cum cum era “sotietatea” pe vremea lui. Privesc si eu, dar din picioare. Nu pot sa iau loc si nici nu pot sa-mi amintesc. Pentru mine, “sotietatea”  a fost mereu la fel. Dar azi…
Azi sunt omniprezent! La fel si desfraul, sub toate formele sale.
Zambesc si trag cu ochiul in jurul meu. Vad oameni zelosi, de toate soiurile. Alearga, se zbat, voteaza, isi etaleaza doctrinele, si in cor, cu un masochism sadic, cersesc proeminent : ” – Please bang my life!”. Mai sunt si altii care tipa. Dar altceva: ” – Viol!”. Sunt putini la numar. Pacat! Si un pacat si mai mare e ca cei din media sunt pusi la zid. Pentru ca, vezi Doamne, sunt platiti sa strige asta.
Restul tac. Sunt multi tacuti in tara asta. Majoritatea sunt si umili. Nu sunt atrasi la dezbaterea doctrinelor, viziunilor. Se gandesc doar la ziua de maine. Pentru ei “pomaine” nu intra in viitor.

Minoritatea tacutilor ( scuza-mi “cacofonia”) sunt cei mai interesanti. Intotdeauna durdulii, cu pielea fina, unsa cu fine alifii. Tac pentru a nu-i vedea nimeni cum tranziteaza “bordelul sotietatii”. Ei sunt promulgatorii orgiei. Ei sunt “Motoc”-ii.
Zambesc iarasi. Dac-ar fi existat Lapusenanu lui Costache Negruzzi, ar fi zis, privind tacutii umili,  “-Prosti, dar multi!”, si-ar fi scos din ecuatia societatii “Motoc”-ii. Lapsunenu modern, al zilelor noastre, spune acelasi lucru, numai ca mai adauga ceva: “- So what?”. El lasa-n pace “Motoc”-ii (ca doar sunt ai lui), comunicand presei (fara antene) : “- Plecat prin tara cu Motoc-ii, la un fuck fest .Ha,ha! Sa traiti bine!”
P.S. Scuza-mi vocabularul!

Duster – unofficial advertising

Reclama din seria “La valoarea noastra”. Anyway, cei de la Renault sunt la pamant in ceea ce priveste marketingul.

P.S. Clip preluat de pe biziday.ro

Zero Assoluto

 

“Fa-ti iarna car si vara sanie” sau cam asa ceva suna un proverb romanesc. Grijuliu din fire  ( poate si un pic econom; am zis poate) mi-am platit deja sejurul din iulie. Poate ca si multi dintre voi ati facut-o deja. Am ales genul de vacanta in care sa petrec si nu una in care sa-mi incarc bateriile. Da, stiu, imediat voi fi catalogat drept o primata ce-si satisface nevoile pe o scara de la 1 la 3 din piramida lui Maslow. Totusi, daca e vara, sa fie distractie. Asta nu inseamna ca tursimul cultural ( sau poate chiar si cel de tip complex) nu exista. Exista. Da` nu vara.  O buna perioada in care-ti poti face concediul intr-un mod mai “rafinat” este in lunile ianuarie-februarie. Si-am sa va dau un exemplu: Italia.

Un bilet de avion din marile orase ale tarii ( Bucuresti, Timisoara, Cluj-Napoca, Targu Mures; poate ca mai sunt dar nu le mai stiu), de pe care opereaza Wizz Air, costa  dus-intors Milano, Genova etc un maximum 45 de euro.  Stiu, toata lumea se gandeste la 14 februarie, Venetia – orasul iubirii, balconul Julietei, Casa Montecchi sau “Carnevale di Venezia”, dar ce foloseste linistea unei regiuni intregi daca pasiunile sunt zgomotoase. Asa ca vin cu o alternativa: Viareggio. Viareggio este un oraş situat în nordul provinciei Toscana, pe coasta Mării Tireniene. Si daca esti intr-o duminica din februarie prin acest oras trebuie sa vezi neaparat “Carnevale di Viareggio”.

Acesta este considerat printre cele mai renumite carnavaluri atât în Italia şi în Europa. Pretul de intare la carnaval este de 15 euro.

Cu ajutorul trenului ( tariful biletului nu e nici macar dublu fata de cele practicate de CFR) care scoate o medie de peste 100 km/h ( gen “Rapid” ) poti sa tragi o fuga pana-n Lucca.Un oras-cetate in care istoria se intalneste pe fiecare alee. Aici si-a petrecut Dante o parte din exilul sau, si tot aici s-a nascut Puccini Giacomo.

De aici poti sa tragi o fuga destul de usor pana-n Pisa.Sper ca v-am dat o idee de vacanta! Relativ cu un cost mic.

Assurdo pensare…

 

In timp ce ma desfatam savurand cafeaua si tigara de dimineata, imi suna telefonul. Nimic mai placut, zic eu, bucuros fiind de eventualitatea conversatiei. Povestind despre una alta, ajunsesem ( nu-mi dau seama cum ) la Radu Mazare, despre care mi-am manifestat indignarea. Drept urmare, am auzit de la capatul celalalt al firului: “- E bun, ma, ca doar nu degeaba l-au ales constantenii de trei ( !?) ori!

As fi vrut sa-i spun ca tocmai acest lucru e mai dureros…

Think about it!

Reflectii-n reflexii

 

Chiar daca traim in tara celor mai multe palate kitsch-oase, ridicate pe spatele cersetoriei, sunt un vanitos. Cand vad un cersator, eu, cetateanul virtuos, ii dau Cezarului ce-i al Cezarului. Amandoi suntem fericiti; el a primiti ceva banuti, iar eu, eu imi hranesc vanitatea. Chiar daca el bea acei banuti, nu-i nimic, gandesc, hranindu-mi iarasi vanitatea, ca doar atat i-a ramas de facut.

….

Anul trecut, fortat de imprejurari, trebuia sa iau tramvaiul ca sa ajung acasa. Doamne, ce-mi mai placea! Seara, prin orasul adormit, 45 de minute, cativa calatori, vatmanul, eu si reflexia chipului meu in geam…si gandurile mele, reflectiile mele. Placut era ca acele ore tarzii ne apropiau unii de altii. Ne dadeam “Buna seara!” cand urcam in tramvai, iar la despartire ne uram “Noapte buna!”. Dupa orele stresante si obositoare de munca, multumit insa ca ti-ai indeplinit atributiile, puteai sa te detasezi complet de probleme. Placut era…

….

Iarna statea sa vina. Nici un fulg nu cazuse inca, dar frigul era din ce in ce mai patrunzator. In tramvai, doar eu si vatmanul. A urcat insa si ea, putin trecuta peste cinci zeci de ani, cu parul scurt  incalacit, cu haine ponosite usor murdare. O mai zarisem. Se aciuase de cateva zile in Gara Mica. Nu era nimic nou nici pentru mine cat si nici pentru Gara. Regulat, oameni ai strazii isi gaseau refugiu-n Gara, pentru ca dupa cateva zile, acestia sa dispara in neant.

Incepuse sfioasa: “- Mamica m-a lasat pe drumuri. A dat-o la niste straini…”

Nu sunt deloc un bun sfatuitor, de aceea prefer s-ascult, sa analizez. Nu simteam rautate in glasul ei. Gandeam ca-si iubeste totusi mama. I-a zis “mamica”, nu “mama”.  Mi se facu mila. Voind sa-i scurtez suferinta povestirii i-am intins mana. In ea erau bani.Stiam ca are nevoie de bani asa cum aveam si eu nevoie sa stiu c-am facut o fapta buna. Atunci…atunci se intampla iremediabilul…Ochii tristi, priviind gestul meu, i se facura mari. Clipa in care ea a ezitat sa primeasca acei bani, a durat o vesnicie. Imaginea era teribila. Ea, cu ochii mari, tristi, nefiindu-i crezare ca i-am oferit bani fara sa-i ceara, iar eu, cu ochii la fel de mari, mana tremuranda, uimit de ezitarea ei. Avea atata nevoie de acei bani, dar totusi ezitase.

Dupa clipele ce au durat o vesnicie, rusinata de slabiciunea ei, isi intorsese fata de la mine si-ncepu sa planga, incet, ca doar pentru ea…

…

Sunt alegeri prezidentiale si ma uit la tv; numai ochi lacomi, pe alocuri-n crucis.

…

Ieri am mers cu tramvaiul, iar acesta fiind “full”, m-am retras intr-un coltisor. Scrutand calatorii, am observat ca numarul hainelor ponosite s-a inmultit. S-au inmultit si ochii mari si tristi…

P.S. Acest post este mai vechi, insa prefer sa-l repostez aici, pt. ca de ceva vreme mi-e o lene teribila sa scriu. Nu ca as fi facut-o pana acum la modul serios. La scris ma refer.

Life is life

 

Am citit zilele trecute despre “o bacterie capabilă să se dezvolte pornind de la arsenic şi să incorporeze violenta otravă naturală în ADN-ul său. Această descoperire redefinind ceea ce ştiinţa considera ca fiind elemente de bază necesare dezvoltării vieţii: carbonul, hidrogenul, azotul, oxigenul, fosforul şi sulful.” (AFP)

Mi-am adus aminte de vidul cosmic despre care am invatat in scoala. Acum, expertii tind sa creada faptul ca acel vid cosmic e mai mult o materie neagra.

Ma-ntreb de ce nu luam viata ca si o materie. De ce nu? O stiu si pet-urile de Frutti Fresh: “Imaginatia este singura noastra limita!”. O stia si Albert Einstein, doar ca nu a zis-o atat de sumar.

Think about it!

Official news

 

Copil fiind, eram in stare sa-mi rup si-o maneca a hainei, doar pentru a lasa sa se vada cat de diferit eram fata de ceilalti copii. Dupa trecera anilor, incerc sa fiu comun tocmai pentru a-mi ascunde deosebirea. Asa ca, e oficial: mi-am facut blog!